Actul juridic civil: Noțiune și clasificare

Izvoarele raportului juridic civil sunt faptele juridice, împărțite în:

1. evenimente;
2. acțiuni omenești, care pot fi:

• săvârșite cu intenția de a produce efecte juridice → aici intră actul juridic civil;
• săvârșite fără intenție, dar produc efecte în temeiul legii → fapte licite/ilicite. 

Definiție: actul juridic civil = manifestarea de voință (sau acordul de voințe) făcută cu intenția de a naște, modifica sau stinge un raport juridic civil concret. 

Cele 2 accepțiuni ale „actului juridic”

1. negotium = operațiunea juridică (ex.: acordul pentru contractul de vânzare)
2. instrumentum = înscrisul/proba (ex.: act autentic care constată vânzarea) 

Observație utilă: în Noul CPC se încearcă evitarea confuziilor folosind „act” (operațiune) vs „înscris” (instrument probator). 

 Clasificarea actelor juridice civile

1. După numărul părților: unilateral / bilateral / multilateral

„Parte” = persoana/persoanele cu poziție unitară față de interesul promovat. 

Unilateral: voința unei singure părți (ex.: testament, renunțare la succesiune, promisiune publică de recompensă).

subclasificare: supuse comunicării (ofertă, promisiune de recompensă) vs nesupuse comunicării (testament olograf). 

Bilateral: acordul de voințe al două părți cu interese diferite (contracte: vânzare, întreținere etc.). 

Multilateral: voința a 3+ părți cu interese contrare (ex.: tranzacție cu cel puțin 3 părți). 

Atenție (foarte relevant): nu confunda act unilateral/bilateral (după numărul părților) cu contract unilateral/bilateral (după conținut). Un „contract unilateral” (ex.: donația) este totuși act juridic bilateral (există două părți, dar obligații doar pentru una). 

Importanță practică:

verificarea valabilității: la unilateral cauți o singură voință; la bi/multilateral cauți acordul;

regimul viciilor de consimțământ diferă (ex.: eroarea la contract depinde de conduita cocontractantului; la unilateral nu există cocontractant);

revocarea: bilateral prin acord (simetria formelor), unilateral în principiu irevocabil (cu excepții). 

2. După scop: titlu gratuit / titlu oneros

A) Cu titlu gratuit

o parte procură un beneficiu celeilalte fără contraprestație. 

Subtipuri:

acte dezinteresate: avantaj fără micșorarea patrimoniului dispunătorului (ex.: împrumut de folosință).

liberalități: creșterea patrimoniului altuia prin micșorarea celui propriu (doar donație sau legat testamentar, cu mențiunea că există și reglementări speciale precum sponsorizarea/mecenatul). 

B) Cu titlu oneros

fiecare parte urmărește un avantaj patrimonial în schimbul obligațiilor asumate (ex.: vânzare). 

Subtipuri:

comutative: întinderea drepturilor/obligațiilor e certă și determinată/determinabilă la încheiere (ex.: depozit remunerat).

aleatorii: șansă de câștig/risc de pierdere depinde de eveniment viitor și incert (ex.: rentă viageră, întreținere). 

Importanță:

capacitate mai strictă la gratuit (ex.: limitări pentru liberalități);

răspundere/obligații mai sever reglementate la oneros;

formă mai strictă la gratuit (ex.: donația – autentic, nulitate absolută). 

3. După momentul efectelor: între vii / pentru cauză de moarte

inter vivos: efecte în timpul vieții (vânzare, donație, locațiune).

mortis causa: efecte după decesul autorului (testament). 

Relevanță: mortis causa au regim mai restrictiv (capacitate, formă), sunt de regulă tipice/numite. 

4. După modul de formare: consensual / solemn / real

consensual: simpla voință e suficientă (regula; ex.: vânzarea – principiu consensualist). 

solemn: valabil doar într-o formă cerută de lege (ex.: testament olograf – scris, datat, semnat; vânzarea de teren – formă autentică). Nerespectarea → nulitate absolută. 

real: valabil doar dacă voința e însoțită de remiterea bunului (ex.: depozit, împrumut). 

Relevanță: probă și validitate; simetria formelor pentru mandat/modificare; acte solemne nule nu se „salvează” prin alte probe. 

5. După efecte: constitutiv / translativ / declarativ

constitutiv: creează drepturi noi (ex.: ipotecă, uzufruct; partaj – tratat aici ca exemplu de constitutiv).

translativ: transmite drepturi existente (vânzare, donație, schimb).

declarativ: constată/clarifică drepturi preexistente (ex.: tranzacția – de regulă; confirmarea unui act anulabil). 

Relevanță: declarativele pot avea efect retroactiv; rezoluțiunea vizează în special translative/constitutive sinalagmatice. 

6. După importanță față de bun/patrimoniu: conservare / administrare / dispoziție

conservare: păstrarea dreptului, prevenirea pierderii (ex.: întreruperea prescripției prin acțiune).

administrare: punere în valoare fără a depăși exploatarea normală (ex.: închiriere, reparații, culegere fructe).

dispoziție: ieșirea bunurilor din patrimoniu sau grevarea lor (vânzare/donație; ipotecă/gaj). 

Relevanță majoră: capacitatea diferă (incapabili pot face conservare; administrare în condiții; dispoziție cu autorizări/încuviințări), plus cerințe pentru mandat (dispoziția cere mandat special). 

7. După rolul voinței în conținut: acte subiective / acte-condiție

subiective: părțile pot stabili conținutul și deroga de la norme dispozitive (majoritatea).

condiție: conținut impus de norme imperative; voința doar „activează” statutul legal (ex.: căsătorie, adopție, recunoaștere paternitate, contracte obligatorii precum RCA). 

Relevanță: la acte-condiție nu poți introduce modalități (ex.: căsătoria afectată de condiții → nulitate). Actele-condiție sunt întotdeauna tipice. 

8. După corelație: principale / accesorii

principal: existență independentă (vânzare, împrumut).

accesoriu: depinde de principal (ipotecă față de împrumut). 

Relevanță: „accesoriul urmează soarta principalului” (încetarea principalului atrage încetarea accesoriului, nu invers). 

9. După tipizare legală: tipice (numite) / atipice (nenumite)

tipice: reglementate expres, cu denumire (vânzare, donație, testament).

atipice: nu se încadrează într-un tip legal; rezultă din libertatea contractuală (ex.: servicii hoteliere). 

Relevanță: la tipice se aplică automat normele supletive; la atipice se aplică ce au stabilit părțile, iar în lipsă regulile contractului cel mai apropiat (art. 1168 C. civ.). Actele atipice pot deveni tipice dacă sunt reglementate ulterior (ex.: întreținerea). 

10. După modul de încheiere: strict personale / prin reprezentare

strict personale: nu pot fi încheiate prin reprezentant (ex.: căsătoria, testamentul).

prin reprezentare: regula – pot fi încheiate și prin mandatar. 

Relevanță: actele strict personale sunt nule dacă sunt făcute prin reprezentare; unele acte „personalizate” pot admite reprezentare doar în etape (ex.: divorț notarial – cererea prin mandat special, dar finalizarea cere prezență personală). 

11. După modul de executare: imediată / succesivă

executare imediată: prestația se execută „dintr-o dată” (ex.: vânzare; cu posibilitatea transformării în succesivă prin plata în rate).

executare succesivă: executare în timp, continuu sau repetat (ex.: abonament streaming). 

Relevanță (remedii & efecte):

neexecutare: rezoluțiune (imediată) vs reziliere (succesivă), cu nuanțe pentru renta viageră/întreținere;

efectele nulității: în noul C. civ., nulitatea operează și pentru trecut, și pentru viitor, inclusiv la succesive (art. 1254).