CODUL DE PROCEDURĂ CIVILĂ din 1 iulie 2010 (**republicat**)

(1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor. Dispozițiile art. 112și ale art. 127se aplică în mod corespunzător. (la 11-12-2022, Alineatul (1) din Articolul 651, Capitolul III , Titlul I , Cartea a V-a a fost modificat de ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 336 din 7 decembrie 2022, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1177 din 08 decembrie 2022 ) (2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenței instanței de executare. (3) Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe. (la 04-02-2016, Alin. (3) al art. 651a fost modificat de pct. 6 al art. I din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 1 din 3 februarie 2016, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 85 din 4 februarie 2016. ) (4) Dacă prin lege nu se dispune altfel, instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare. (la 24-03-2017, Alineatul (4) din Articolul 651, Capitolul III , Titlul I , Cartea a V-a a fost modificat de Punctul 5, ARTICOL UNIC din LEGEA nr. 17 din 17 martie 2017, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 196 din 21 martie 2017 )