CODUL DE PROCEDURĂ PENALĂ din 1 iulie 2010

(1) Constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal. (2) Proba se obține în procesul penal prin următoarele mijloace: a) declarațiile suspectului sau ale inculpatului; 
b) declarațiile persoanei vătămate; 
c) declarațiile părții civile sau ale părții responsabile civilmente; 
d) declarațiile martorilor; 
e) înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă; (la 01-02-2014, Lit. e) a alin. (2) al art. 97a fost modificată de pct. 58 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. )  
f) orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege. 
(3) Procedeul probatoriu este modalitatea legală de obținere a mijlocului de probă. (la 01-02-2014, Alin. (3) al art. 97a fost introdus de pct. 59 al art. 102, Titlul III din LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013. )